Vorbeşte lumea prin târg că într-una dintre primăriile comunale din judeţ, toate sunt cu susul în jos. Cea mai nouă păţanie s-a întâmplat în urmă cu o săptămână, când un tânăr care abia împlinise 14 ani a vrut să îşi facă mult dorita carte de identitate. Ei bine, deşi s-a prezentat împreună cu persoana care era trecută în arhive drept capul gospodăriei, băiatul nu a putut fi luat în spaţiu locativ, aşa cum cere legea. Motivul este unul de neînţeles pentru cei implicaţi. Se pare că bătrânelul de la primărie, care se ocupă cu actele de identitate era un foarte bun prieten al celui care, în urmă cu mult timp, a fost trecut în registre cap al gospodăriei. De un an de zile, însă, pentru acea casă s-a schimbat persoana care este trecută în catastif drept cel care poate lua în spaţiu pe cineva. Bătrânelul, poate din cauza vârstei sau din cauză că era amic cu fostul cap al gospodăriei, nu a vrut nicicum să înţeleagă situaţia, tânărul fiind obligat să se reîntoarcă împreună cu acea persoană, care acum nu mai figura în registre. Ei bine, funcţionarul abia atunci i-a dat documentele necesare.

Vorbesc cârcotaşii pe la colţuri că printre primii clienţi ai celor care fac contrabandă cu ţigări prin pieţele hunedorene se află chiar cei care ar trebui să vegheze asupra menţinerii unor activităţi legale şi să-i umfle pe infractori. Susţin oamenii prin pieţele din marile municipii ale judeţului că taman indivizii îmbrăcaţi în straie care inspiră respect, sunt primii care se aprovizionează de la cei care vând ţigări de contrabandă. Cică, zic băgătorii de seamă, la primele ore ale zilei, când apar în zona pieţei cei cu ţigările netimbrate, băieţii în uniforma comunitară sunt primii care-şi fac aprovizionarea. Şi, mai mult ca sigur, că nu plătesc pentru ţigările luate, ele fiind considerate drept taxă de protecţie. Şi atunci, nici nu-i de mirare că deşi comunitarii împânzesc piaţa, bruneţeii vând ţigările sub nasul lor, fără nici o teamă.

Livia Botici

Supărat că bărbatul pentru care lucra cu ziua nu mai doreşte să îl ajute prin gospodărie, un tânăr din comuna Vălişoara i-a furat acestuia arma de vânătoare şi a decis că răzbunarea cea mai bună este să-l împuşte.

Ca în filmele de acţiune

Teroare maximă pentru locuitorii satului Ormindea, comuna Băiţa. Totul a pornit de la un tânăr care, supărat pentru faptul că acela care îl angajase să-i muncească prin ogradă nu mai vrea să aibă de-a face cu el, s-a gândit că ar fi bine să se răzbune, adică să-i fure arma de vânătoare şi să îl împuşte. Cu aceste gânduri a plecat de acasă, Daniel Sâna (în foto), de 29 de ani, din comuna Vălişoara, miercuri seara. Ajuns în satul Ormindea, unde locuia cel căruia îi pusese gând rău, a profitat de faptul că fostul şef nu era acasă şi a pătruns în locuinţa acestuia. Văzând că puşca era închisă în dulapul special, Sâna a spart lacătul şi a luat arma, dar şi cele 14 cartuşe de vânătoare pe care le-a găsit. Nemulţumit de faptul că Petre Bedea era plecat din sat, acesta a început să tragă mai multe focuri prin curtea casei, băgând în sperieţi şi vecinii, dar şi pe soacra fostului său şef, care se afla în locuinţă. Alertaţi de zgomotele puternice de împuşcături, dar şi de ţipetele bărbatului care striga că vrea să-l omoare pe Petre Bedea pentru că l-a dat afară, vecinii au sunat la poliţie.

Este recidivist

Peste 20 de poliţişti, din cadrul structurilor operative şi de intervenţie rapidă, coordonaţi de comisarul şef Liviu Dumitru, şeful IPJ Hunedoara, au ajuns în scurt timp la locul indicat de vecinii terorizaţi. La primele somaţii, bărbatul recalcitrant nu a dorit să se predea, dar, după ce oamenii legii au înconjurat casa, acesta nu a mai avut de ales. A fost imobilizat, asupra lui descoperindu-se puşca de vânătoare, de calibru 7,57 mm, şi o cartuşieră plină cu gloanţe. Din cercetările poliţiei, reiese faptul că bărbatul are antecedente penale şi ieşise din închisoare de puţin timp. Pe numele agresorului a fost întocmit dosar de cercetare penală pentru comiterea infracţiunilor de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, uz de armă letală fără drept, furt, violare de domiciliu şi distrugere. Daniel Sâna riscă acum să petreacă în închisoare următorii 15 ani.

Livia Botici

Cu toate că soarta i-a bătut o dată atunci când le-a dat această boală cumplită, bolnavii de SIDA sunt daţi la o parte de medicii stomatologi care lucrează în cabinete private.

Scuze peste scuze

Virusul HIV rămâne chiar şi acum, în anul 2010, una dintre cele mai înfricoşătoare boli cu care se confruntă omenirea. Din cauză că nu există leac pentru tratarea maladiei, SIDA a devenit aidoma unei ”sperietori”, care a ajuns să înspăimânte şi medicii, care ar trebui, conform deontologiei, să nu refuze nici un fel de pacient. În cursul zilei de ieri, reporterii MESAGERULUI HUNEDOREAN au contactat mai multe cabinete stomatologice din Deva. În urma scurtei anchete, concluzia noastră este că medicii stomatologi discriminează profund persoanele bolnave infectate cu virusul HIV. Iată care au fost răspunsurile câtorva dintre medici, atunci când le-am spus că suferim de SIDA şi că vrem să ni se efectueze o extracţie a unei măsele la ei în cabinet. „Mergeţi la spital, noi la cabinet nu avem cum să vă îngrijim. Riscăm să îmbolnăvim şi alte persoane. La chirurgie maxilo-facială, la domnul Doroga, el tratează pacienţii cu situaţii speciale”, spune agitată, dr. Maria Calmuţchi. „Problema este foarte delicată, încercaţi la spital, la Urgenţe, eu v-aş putea primi, dar doar seara, la sfârşitul programului, dar astăzi nu sunt la cabinet”, spune dr. Dorina Andreica. „Aoleo, numai la chirurgie maxilo-facială, în cabinet nu vă putem primi”, ne-o retează dr. Gheorghe Vulcu. De asemenea, medicul Maria Claudia Weber ne trimite ”la plimbare”, când aude de SIDA, spunând că nu mai are loc de programări, dar atunci când sunăm a doua oară şi ne dăm drept un pacient sănătos, loc de programare s-a găsit urgent.

Şi vicepreşedinta ne dă ”papucii”

Atunci când i-a venit rândul pentru a fi întrebată dacă ne primeşte cu SIDA la o consultaţie, medicul stomatolog Mia Oltean, vicepreşedinta Colegiului Medicilor Dentişti (CMD) din Hunedoara, spune că „îmi pare rău, dar nu vă pot primi. Noi nu suntem dotaţi cu aparatura necesară pentru sterilizare, apelaţi la Urgenţă, acolo merg cei cu hepatită şi cu HIV, ei sunt obligaţi să vă consulte acolo”. Medicul dentist pensionar, Florian Cristuţ, confirmă faptul că majoritatea stomatologilor hunedoreni nu vor să trateze persoane bolnave de SIDA. „Încercaţi cel mai bine la Urgenţă, medicii de la cabinetele particulare strâmbă din nas atunci când apar cazuri de acest gen şi mereu le trimit înspre chirurgie maxilo-facială. Asta e… le e frică”, spune medicul. Preşedintele CMD Hunedoara, Adinel Crăciunel nu este de acord cu atitudinea colegilor de breaslă, dar încearcă să le găsească şi scuze. „Nu e bine să procedeze aşa. Fiecare bolnav are dreptul de a fi tratat, chiar şi cei care sunt bolnavi de SIDA. Problema este că fiecăruia îi este teamă şi de aceea apar astfel de discriminări. Noi (n.r. -Colegiul Medicilor Dentişti) luptăm să deschidem şi în Deva un cabinet stomatologic pentru persoanele infestate cu HIV, aşa cum este cel din Valea Jiului. Referitor la ceea ce s-a întâmplat, voi face o anchetă şi voi vedea care sunt motivele exacte pentru care aţi fost refuzaţi”, spune dr. Adinel Crăciunel.

M-am întrebat ce-i poate determina pe oameni să accepte iniţiative de un populism devastator, în pofida tuturor semnalelor serioase, care spun că am putea să ne cufundăm într-o eroare greu corijabilă. Mă refer la parlamentul unicameral, la care s-a ajuns prin votul „românilor”. Nu contează câţi, nu contează cum au fost ei informaţi sau dezinformaţi sau că s-a mers pur şi simplu pe ideea (speculată la maximum, cu abilitate) că parlamentul şi politicienii sunt impopulari şi atunci trebuie daţi jos.
Există resorturi intime semnificative, care declanşează reacţiile de negare totală a sistemului. Am câştigat libertatea în 1989, inclusiv prin transformarea Marii Adunări Naţionale ceauşiste (un fel de parlament unicameral) în Parlament autentic, similar cu structurile româneşti pre-comuniste şi cu cele din alte ţări cu tradiţie democratică şi populaţie asemănătoare sau mai mare. Acum, dăm un pas înapoi, dirijând eficient ura naţiei spre parlamentari.
Au, categoric, păcatele lor. Dar în forma actuală, Parlamentul garantează democraţia şi nu este nici mai popular, nici mai impopular decât prin alte ţări europene. Cu toate astea, nivelul scăzut de trai al ţării este cel care o expune reacţiilor populiste de tip peronist.
Sistemul dual egalitate-libertate funcţionează mulţumitor în vremuri normale, când omul, trăind bine, nu este prea interesat de politică. Atunci, libertatea este bună şi inegalitatea nu deranjează. „Are ăla Jeep, nu-i nimic, am şi eu o maşină onorabilă, cu care pot merge unde vreau, că am bani la un nivel rezonabil”, aşa se gândeşte în vremuri de prosperitate. Este maniera prin care capitalismul a evitat previziunile marxiste, care spuneau că ţările dezvoltate vor fi primele care vor trece la comunism.
Pe vreme de criză, inegalităţile (mai ales cele exacerbate, ca în România – încă un aspect care ne leagă de America de Sud) devin amorsă de profundă nemulţumire socială. Ce-mi pasă mie de libertate, dacă nu am slujbă, nu am bani, nu-mi pot ţine copiii la şcoală, în timp ce uite, cutare sau cutare poate? Ce contează cei care spun că ura excesivă împotriva parlamentului, văzut ca ţap ispăşitor, ar putea avea ca efect apariţia unui deficit de democraţie şi deci, de libertate? Libertate să ce? Pauperizat, cât poţi fii de liber?
Pentru din ce în ce mai mulţi români (sic!), criza devine cronică şi nu reuşesc s-o depăşească. Frustrările, răbufnirile de nemulţumire şi disperare se înmulţesc. Cu puţină abilitate, ele pot fi dirijate spre ţinte false. Ungurii, parlamentul unicameral sau regionalizarea pot fi asemenea ţinte. Cred că nu sunt priorităţi ale momentului. Ungurii sunt o temă clasică, parlamentul unicameral a fost un vehicul politico-ideatic, iar o regionalizare în vremuri din astea ar fi ca împărţirea unei case moştenite, în timp ce casa arde.
Aştept şi opiniile dvs.

Daniel Sâna, din comuna Vălişoara

Pentru că a spart casa fostului său patron, i-a furat acestuia arma de vânătoare şi cartuşele, cu intenţia de a-l împuşca, speriind oamenii din comună cu focuri de armă.

Milu Folescu, primarul comunei Vaţa de Jos

Pentru că în ultimul an a adus pentru comuna pe care o conduce peste şase milioane de euro, fonduri europene, cu care a realizat reţele de alimentare cu apă potabilă în majoritatea satelor comunei.

Ciprian Marinuţ

Clubul fanion al Văii Jiului va fi exclus din campionat, întrucât oficialii echipei nu au putut face, ieri, dovada plăţii restanţelor către jucătorii cu litigiile câştigate. De parcă încetarea activităţii nu ar fi fost suficient de umilitoare, patronul Alin Simota a declanşat „spălarea rufelor murdare” în văzul lumii, iar unii jucători au reacţionat ameninţând cu… justiţia.

Au ratat şi ultima şansă

Apele „financiare” ale Jiului au rămas tulburi şi după cele două săptămâni de „prelungire” oferite de amânarea etapei a 20-a şi de runda liberă cadou din meciul cu CFR Timişoara, echipă ce a abandonat încă din tur. Finanţatorul alb-negrilor, Alin Simota, n-a găsit soluţia minune de salvare a echipei, iar jucătorii care au câştigat memoriile pentru neplata salariilor, circa 130.000 de euro, au rămas tot cu buzunarele goale. Drept urmare, Jiul nu va fi programată pentru meciul de sâmbătă cu Fortuna Covaci şi va fi exclusă din campionat, deoarece se află la cea de-a doua neprogramare. „Ne pare rău, dar nu am putut plăti datoria. Noi doream să ne prezentăm la joc, dar Federaţia nu ne va programa, din cauza datoriilor”, a declarat vicepreşedintele Jiului, George Boboc.

Explicaţiile lui Simota

Ca să iasă basma curată pentru apatia dovedită în tentativa de salvare a echipei, patronul alb-negrilor a precizat că renunţă la Jiul din cauza lipsei de implicare a autorităţilor locale şi a fotbaliştilor ce joacă la pariuri, flagel care macină fotbalul de câţiva ani. „De doi ani, nu am simţit nici un sprijin din partea factorilor locali. În plus, am avut jucători ciudaţi la echipă. Valentin Stancu era proprietar de casă de pariuri în Vulcan. Am avut meciuri dubioase cu Universitatea Cluj şi Mureşul Deva şi atunci, am ajuns la concluzia că nu mai are rost să pierd bani cu astfel de jucători. Dacă se va sesiza cineva, le vom sta la dispoziţie cu date, dar până acum, nu am fost contactat de nimeni din Federaţia Română de Fotbal”, a spus Simota.

Foştii jucători ameninţă cu justiţia

În replică, foştii jucători ai echipei Jiul, Valentin Stancu şi Mircea Ilie, au ameninţat că îl vor acţiona în justiţie pe patronul grupării din Petroşani. „Dacă mai continuă cu astfel de acuzaţii, o să-l dau în judecată. Din cauza celor spuse de el în presă, că aş fi pariat pe echipă, nu am fost primit la un club. La casa de pariuri pe care am avut-o la Vulcan, nici măcar nu se paria pe Liga a II-a. Dacă a avut îndoieli în ceea ce mă priveşte, de ce ne-a mai lăsat să jucăm? De ce nu m-a exclus din lot atunci când a simţit ceva? Spune că va aduce probe. Ce probe să aducă? Pentru că nu are ce dovezi să aducă în ceea ce mă priveşte”, a declarat Valentin Stancu.

La rândul său, Mircea Ilie a precizat că îl va acţiona în judecată pe Simota. „Am jucat la Jiul fără bani. Dacă jucam la pariuri, atunci de ce m-am împrumutat la prieteni? Plus că eu nu am stat la stadion, m-am mutat într-un apartament cu Cornel Gheţi. E o mizerie ceea ce spune Alin Simota. Am dat cele mai multe goluri în tur, mi-am făcut datoria faţă de această echipă şi drept răsplată, sunt terfelit în presă”, a spus Mircea Ilie.

Nu ştiu unde aş putea încadra editorialul de azi – la bune, rele, amuzante sau enervante. Rămâne să stabiliţi dumneavoastră.
Este vorba despre acele explicaţii la programele de televiziune recepţionate în sistem digital. Apar în partea inferioară a ecranului şi sunt realizate, dacă ar fi să ne luăm după indicaţia scrisă cu majuscule, de PORT.ro. Un site adică, dar evident că explicaţiile aparţin unor oameni, nu suntem încă atât de electronizaţi.
Cum nu (mai) sunt un împătimit al televizorului, nu mai cumpăr programe tipărite şi nici pe Internet nu mă uit să văd ce se difuzează. Dau drumul când/cum, aşa că probabilitatea de a nimeri în mijlocul vreunei emisiuni este mare. Mă uit să văd despre ce film artistic e vorba sau ce tratează documentarul de pe Discovery/National Geographic. Am dat peste explicaţii de genul (citez din memorie): „După eşec, eroina îşi caută alt drum…”. Ăsta e chiar inteligibil, dar există şi ceva cam aşa: „Nu mai funcţionează. Toate eforturile sunt în zadar”. Sau explicaţia se opreşte la jumătate. Sau începe de la jumătate.
Scriind despre chestiile astea, îmi dau seama că nu mă enervează, ci mă amuză. Reprezintă un aspect absolut minor şi nu merită o atenţie mai mare decât un editorial de maximum 2.000 de semne. Poate nici nu trebuia să mă sesizez. Prin comparaţie cu Sarmizegetusa şi revizuirea Constituţiei, subtitrajul de la televizor este un subiect fără miză. Cu atât mai mult, cu cât s-a putut trăi foarte bine şi fără el, s-a putut trăi foarte bine şi fără televizor.
Dacă ar fi însă să generalizez, poate că pentru mulţi dintre cei ce petrec mult timp în faţa televizorului, explicaţiile alea contează. Poate sunt încă suficient de mulţi avizi după emisiuni stupefiante, la care te uiţi ca să vezi ce le mai trece unora prin cap sau cum se poate lungi/lăţi un subiect de genul alarmei cu bombă dintr-un avion. Sau din două. Care mergeau unul la Paris şi altul la Londra. Sau numai la Londra, cu escală la Paris. Sau doar la Paris. Era de la Carpatair. Sau de la Wizzair.

Se aude că pe primarul unei comune situată pe Valea Mureşului, băiat simpatic de felul lui şi descurcăreţ, îl aşteaptă oarece surprize neplăcute în viitorul nu prea îndepărtat. Cică omul, ca orice primar, a făcut şi el ceva lucrări prin satele aparţinătoare comunei. Însă, adversarii săi politici şi nu numai ei, susţin că au dovezi de niscaiva licitaţii măsluite şi lucrări făcute de mântuială, dar recepţionate că ar fi fost realizate ca la carte. Asta, pentru ca şmecherii care au câştigat licitaţia să-i poată deconta edilului cel isteţ comisionul cuvenit. Acum, că vorbesc adversarii politici şi cârcotaşii de prin comună despre asemenea isprăvi n-ar fi mare lucru, mai ales că ele trebuie şi dovedite. Dar, se aude că unul dintre foştii săi contracandidaţi i-ar fi întocmit o reclamaţie stufoasă, la care a ataşat şi niscaiva documente pe care le-a mătrăşit de prin primărie, pe care a trimis-o recomandată la instituţia care luptă împotriva corupţiei.

Cică într-un municipiu situat prin sudul judeţului, autorităţile locale, dar şi oamenii legii, îndeosebi cei de la poliţia rutieră, se străduiesc, şi chiar au reuşit într-o oarecare măsură, să facă ordine în privinţa celor care fac transport ilegal de persoane. Toate ar fi bune şi frumoase, dacă ei nu ar fi sabotaţi chiar din interior, adică de nişte purtători de chipie care, se vede treaba, nu sunt nici poliţişti, dar nici miliţieni, ci un fel de amestec, adică poliţieni. Şi care au uitat că ei sunt oameni ai legii şi nu ai fărădelegii. Urmarea? Fiind pe felie cu cei care fac taximetrie la negru, poliţienii reuşesc să-i cam anunţe pe „piraţii şoselelor” atunci când se pune de o acţiune împotriva lor. Iar când ies la vânătoare rutieriştii şi cei de la celelalte instituţii abilitate, prinde orbul, scoate-i ochii.

După o perioadă în care potrivit spuselor sale, a aşteptat să se aşeze lucrurile în interiorul partidelor aflate în opoziţie, iată că preşedintele Băsescu a convocat pentru consultări la Cotroceni toate formaţiunile politice parlamentare. Tema discuţiilor a fost revizuirea Constituţiei şi, în acest context, trecerea la parlamentul unicameral, aşa cum s-a dovedit că vrea poporul, prin votul dat la referendumul din toamna trecută.
Până aici, toate bune şi frumoase, toţi cei convocaţi prezentându-se la întâlnirea cu preşedintele. Numai că, apoi a urmat drăcovenia. Dorind probabil ca, prin invitarea la consultări şi a reprezentanţilor grupului independenţilor din Parlament, să-i legitimeze într-un fel pe aceştia ca forţă politică, egală în drepturi cu celelalte formaţiuni parlamentare, preşedintele s-a trezit contrat şi apoi lăsat cu ochii în soare de liderii celor trei partide aflate în opoziţie – PSD, PNL şi PC. Mai exact, delegaţiile celor trei partide i-au spus pe şleau lui Traian Băsescu că nu sunt de acord ca la aceste consultări să fie puşi pe picior de egalitate cu „trădătorii”, adică, cu persoanele din aşa-zisul grup al independenţilor. Şi, fără să mai stea pe gânduri, acestea s-au ridicat şi au părăsit sala.
Cum preşedintele Băsescu era hotărât să ducă până la capăt aceste discuţii pe tema revizuirii Constituţiei şi a hăcuirii Parlamentului – pentru a dovedi românilor că „pohta ce au pohtito”, adică parlament unicameral, pentru el este lege – a înghiţit în sec şi a acceptat să se reia dialogul cu reprezentanţii celor trei partide, a doua zi. Numai că, a doua zi, liderul liberalilor, Crin Antonescu, dându-şi seama că aceste consultări sunt doar de ochii lumii, nu s-a mai deranjat să vină la întâlnirea cu şeful statului, trimiţând la Cotroceni doi vicepreşedinţi ai partidului şi pe secretarul general.
Iar prezenţa delegaţiei PSD la Cotroceni s-a evidenţiat îndeosebi prin schimbul de replici ironice derulate între Victor Ponta şi Traian Băsescu, la începutul consultărilor.
Ca urmare, după aceste întâlniri, am tras două concluzii. Prima este că, în final, tot Traian Băsescu va fi cel care va forţa guvernul şi parlamentul să facă modificările legislative vizând modernizarea statului. Nu ştim dacă va şi reuşi în cei cinci ani cât se va afla la Cotroceni. Iar a doua concluzie este că – după ce s-a întâmplat în această primă întâlnire oficială dintre preşedinte şi aceşti „lupi tineri”, ajunşi lideri de partide, – Traian Băsescu nu va avea zile prea uşoare cu ei. Nici cu Victor Ponta, dar mai ales, cu Crin Antonescu.