Campanie fără mesaje, status-quo conservat

Orice s-ar spune, mesajele electorale au un mare rol în mobilizarea populaţiei pentru vot şi în final pentru departajarea partidelor sau candidaţilor. Cele prea generale, elitiste, nu ajung la electorat. Dar mesajul de campanie, oricât de generos, rupt de context, nu produce nici un rezultat. În 1992, fosta Convenţie Democratică venea cu un text generos, dar ineficient – nu era simţit de oameni. „Să reclădim împreună speranţa!” suna sloganul CDR atunci, iar PDSR a câştigat detaşat. În 1996, lecţia a fost învăţată şi a fost introdus celebrul „Contract cu România”, în care oamenii au simţit că pot avea încredere, era o formă nouă de a atrage. Brambureala a fost însă desăvârşită şi în 2000, PSD a venit iar la putere, pe fondul unui vot negativ dat dreptei, între timp divizată în PNL, CDR şi alte câteva mici formaţiuni. După certurile nesfârşite din fosta coaliţie, electoratul a votat stabilitatea promisă de PSD. În 2004, se revine puternic pe un mesaj foarte bine centrat pe corupţia şi autoritarismul de care este acuzat acelaşi PSD. Mesajul „Să trăiţi… bine!” a fost asociat excelent cu militarul din Traian Băsescu şi cu promisiunea lui de a aduce un plus în viaţa fiecăruia.
În toate cazurile, mesajele au fost asociate cu lideri asimilaţi populismului – Ion Iliescu, Traian Băsescu, chiar şi Emil Constantinescu, acesta din urmă într-o măsură mai mică. Şi în 2007 şi în 2009, mesajele pentru europarlamentare au fost slabe ca şi conţinut. Oamenii nu au simţit nici miza alegerilor, dar nici nu s-au putut agăţa de ceva concret. Aş spune că s-a votat mai degrabă prudent, fiind reluat, într-o manieră mai discretă, votul politic de la parlamentarele din toamna anului trecut. Rezultatele o arată clar, cele trei partide mari nu au reuşit să facă prea mult în plus. „La bine şi la greu” e un mesaj care mai degrabă sfidează, adică vreţi, nu vreţi, hai tot cu noi. „Alege bine! Alege viitorul!” este un slogan extrem de general. Pare adresat oricărui alegător, convins, evident, că el alege bine. În plus, care viitor? „Bani pentru români! Bani europeni!” se vrea concret, e vorba despre ceea ce mulţi îşi doresc, bani, doar că pentru omul de rând, şansa banilor europeni echivalează cu şansă câştigării sumei de 11 milioane de euro la „6 din 49”! Omul nu simte miza în aceste sloganuri. Cât despre liderii populişti, de data asta i-au avut doar PDL cu al său etern Traian Băsescu şi PSD, partid perceput ca al oamenilor simpli, de tip Vanghelie. Imaginea lui Crin Antonescu nu este încă suficient de clar conturată, iar amestecul său cu tipul miştocar de tip băsescian s-ar putea dovedi contra-productivă, pentru că – atenţie! – omul simplu poate iubi băşcălia, dar mass-media va avea, ca de obicei, un rol major pentru prezidenţiale şi va taxa derapajele populiste. Este clar că pentru prezidenţiale, laboratoarele de campanie vor trebui să lucreze mai inteligent, iar suficienţa va trebui dată la o parte.