Bucurie dublă
Mă număr printre cei care multă vreme nu au înţeles de ce Învierea Domnului se sărbătoreşte decalat, mai întâi catolicii şi apoi ortodocşii şi greco-catolici. Deşi nepot de preot, am fost, ce-i drept, cam nedus la biserică, educaţia materialist-dialectică a lăsat ceva urme, poate mai puternice decât aş fi dorit. Ulterior, am încercat să am un fel de împăcare cu Divinitatea, nu ştiu dacă voi afla vreodată dacă mi-a reuşit sau nu. Oricum, însă, decalajul ăsta nu făcea decât să-mi accentueze impresia că e ceva fals, din moment ce vecinii noştri unguri roşeau ouă şi se duceau la Înviere cu până la o lună înaintea noastră. Când noi mergeam la Înviere, ei deja uitaseră că a fost Paştele. Şi tot aşa…
În urmă cu câţiva ani, a mai fost o potrivire. Am simţit că avem parte, evident la nivel simbolic, de o bucurie dublă. Sincronismul religios dintre catolici şi ortodocşi face, cred eu, să fim mai apropiaţi, la fel cum ne-am simţit cu ocazia vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în România. Mă interesează foarte puţin aspectul mercantil al sărbătorii, partea de cadouri şi consumerismul aferent. Nu vreau să pozez nici în marele credincios care nu sunt, deşi apreciez în mod deosebit echilibrul celor care cred şi reuşesc să treacă cumva altfel, mai fermi, mai egali cu ei peste necazurile din viaţă. Chiar îi invidiez pentru credinţă. Dar noaptea de Înviere, ca şi seara de Ajunul Crăciunului mă fac parcă să cred că toţi merităm o şansă. Nu în sens divin, ci aşa, naiv-omeneşte.
Rugăciunea “Tatăl nostru”,are putere vindecătoare
Transmisă de Isus Cristos prin Matei 6: 9-13, pare sã conecteze zone specifice ale glandelor noastre cu universul vindecător, astfel încât:
1) glanda pituitară corespunde cuvântului “ceruri”;
2) glanda pineală corespunde cuvântului “nume”;
3) glanda tiroidã corespunde cuvântului “voie”;
4) glanda timusului cuvintelor “cer/pământ”;
5) plexul solar (glandele suprarenale) corespund cuvântului “greşeli”;
6) celulele lui Lynden corespund cuvântului “ispită”;
7) glandele gonadelor corespund cuvântului “pâine”.
Probabil că cea mai bună dovadă a puterii vindecătoare a rugăciunii este de natură interioară şi personală,iar cei care am fost norocoşi ca să o trăim,am văzut puterea rugăciunii vindecându-ne în repetate rânduri.Dar pentru sceptici, experimentele ştiinţifice care au dovedit şi continuă să dovedească puterea rugăciunii,educă societatea asupra Marelui Necunoscut care este Rugăciunea.Depinde de noi dacă decidem să o folosim pentru ameliorarea vieţii.