Berbeceanu scrie „radiografia” propriului caz

Natalia Bumbac

Comisarul şef Traian Berbeceanu (foto) s-a hotărât să pună întreaga experienţă trăită din momentul în care a fost arestat între coperţile unei cărţi. Volumul se va intitula „Radiografia unei mârşăvii judiciare” şi va fi lansat „în curând”, anunţă poliţistul pe pagina sa de Facebook. Cartea lui Berbeceanu vine la un an de la achitarea sa de acuzaţiile aduse de procurori, despre care judecătorii au stabilit că au fost construite pe probe false. Contactat telefonic, comisarul şef a confirmat că are în pregătire această carte, fără să dea o dată exactă a apariţiei volumului.
Traian Berbeceanu a publicat pe reţeaua de socializare câteva fragmente din viitoarea carte în care vorbeşte despre şocul pe care l-a avut în momentul în care a ajuns în celula penitenciarului, reuşind să redea atmosfera extrem de dură a acelor zile. „Am fost dus sub escortă în arestul IPJ Alba. Eram şocat, fusesem de zeci de ori în acel loc ca anchetator, acum eram aruncat la beci ca inculpat! Erau şocaţi şi colegii poliţişti care asigurau paza arestaţilor, nu credeau nimic din acuzaţiile DIICOT-ului şi aveau argumente serioase pentru aceasta! Argumente pe care ulterior mi le-au împărtăşit…”, a scris Berbeceanu pe Facebook.
În continuare, acesta povesteşte detaliat despre condiţiile din celula în care a fost închis în momentul în care a fost reţinut în arestul de la IPJ Alba şi despre cum a fost transferat la Bucureşti cu o dubiţă care i-a fost „rezervată” intenţionat pentru a-l umili: „«Cuşca» era un compartiment metalic, amenajat în interiorul unei dube a cărei destinaţie constructivă era de transport de mărfuri. (…) Era ultima noapte a lunii octombrie, afară fiind extrem de frig, temperatura coborând cu multe grade sub limita de îngheţ. Aceeaşi temperatură era şi în cuşcă! Voiau să mă umilească şi să mă chinuie, cât mai mult! (…) Dimineaţa am ajuns în curtea ÎCCJ, aflându-mă într-o stare fizică şi psihică greu de descris. Eram aproape îngheţat, extrem de obosit, îmi era rău din cauza transportului în cuşca metalică, eram nemâncat şi nedormit de mai bine de 24 ore, nu băusem nici măcar o gură de apă… a urmat şedinţa de judecată care a durat ore întregi. Voiam doar să se termine odată!”
Totuşi, cele mai îngrozitoare momente prin care a trecut poliţistul par a fi cele petrecute în arestul preventiv din Capitală, unde persoane sănătoase erau cazate în aceleaşi celule cu bolnavi de TBC sau SIDA: „Aflasem că de fapt, trebuia să mă consider «norocos» nimerind în acea celulă, întrucât arestul era supra-aglomerat, în multe dintre celelalte celule, aflându-se arestaţi sănătoşi, alături de cei ce sufereau de boli cumplite, extrem de contagioase. (…) în orice moment puteai să te îmbolnăveşti, spre exemplu, de TBC. Colegii de cameră mă instruiseră să încerc să nu mă ating de nici un obiect din afara camerei, iar atunci când folosesc telefonul, să curăţ bine receptorul cu şerveţele antibacteriologice. Mi-au dat şi din acelea. Îmi vorbeau despre camerele în care erau deţinuţii bolnavi de SIDA, despre celulele «boschetarilor» şi cele ale «drogaţilor». Adesea, noaptea, se puteau auzi urlete înfiorătoare de durere, iar colegii de celulă mi-au explicat că era vorba despre «drogaţii» intraţi în sevraj, având dureri cumplite generate de întreruperea bruscă a consumului de droguri, în special al heroinei”.