Au trecut 25 de ani fără Michael Klein. Mii de hunedoreni și fostele glorii ale fotbalului românesc l-au omagiat pe Mișa!

Nicolae Gavrea

Frumoasă zi de primăvară, 2 februarie a.c. Mii de hunedoreni au fost prezenţi în municipiul de pe Cerna să-l omagieze pe fostul fotbalist internaţional al Hunedoarei, Michael Klein, la cei 25 de ani de la trecerea lui în nefiinţă.
Totul a pornit cu Marşul suporterilor hunedoreni, membrii galeriei echipei de fotbal din oraşul de pe Cerna primind susţinerea numerică şi a colegilor din galeria Bătrânei Doamne- UTA. Suporterii au străbătut artera principală ce uneşte arena de fotbal care poartă numele regretatului jucător hunedorean, până în zona unde se afla bustul ridicat în urmă cu câţiva ani, spre aducere aminte a celui care a fost Michael Klein.
În prezenţa a peste 2.000 de suporteri, fie ei iubitori ai fotbalului sau simpli trecători, s-a desfăşurat apoi ceremonia de dezvelire a noului grup statuar ridicat pentru cel care a fost căpitanul echipei FC Corvinul şi apoi al naţionalei. A fost intonat Imnul Naţional al României şi apoi primarul municipiului Hunedoara, Dan Bobouţanu, împreună cu Dominique Klein, fiica fostului internaţional hunedorean, în aplauzele asistenţei, au dezvelit statuia lui Mişa Klein. Suporterii au scadat îndelung numele idolului lor, au cântat pentru Mişa şi au aprins petarde în culorile alb- albastre, tradiţionale, ale echipei de sub furnale. Un sobor de preoţi de la parohiile din municipiul Hunedoara au ţinut o slujbă de pomenire şi apoi au sfinţit statuia lui Mişa Klein.
Dan Bobouţanu, edilul şef al Hunedoarei, a rostit apoi o scurtă alocuţiune, menţionând că a fost îndeplinită acum o promisiune făcută atunci când a fost ales primar, aceea de a se ridica o statuie pentru Michael Klein, în locul bustului de lângă arena de fotbal. Mai mult, acesta a cerut asistenţei să păstreze un moment de reculegere pentru Ioan Socol şi Ioan Tătar, foşti preşedinţi ai clubului hunedorean.
Dominique Klein, marcată de acest eveniment, cu lacrimi în ochi, le-a mulţumit hunedorenilor, Consiliului Local şi Primăriei pentru faptul că acum tatăl ei are o statuie în mărime naturală, aşa cum ea şi-a dorit mereu.
Reputatul crainic sportiv Nicolae Secoşan, cel care a transmis peste 1.000 de partide de fotbal şi care a avut ocazia să le aducă hunedorenilor pe calea undelor multe dintre realizările de pe terenul de fotbal ale jucătorilor din vremea bună a echipei FC Corvinul sau a echipei naţionale, a ţinut să omagieze memoria celui care a fost Michael Klein, amintind de vremurile în care acesta era liderul echipei.
Venerabilul jurnalist sportiv hunedorean, Nicolae Stanciu, autorul cărţii „Klein, căpitanul lui Lucescu”, s-a alăturat vorbitorilor şi în alocuţiunea sa a făcut trimitere la anii în care iubitorii fotbalului din oraşul de pe Cerna se bucurau de fiecare partidă în care jucătorii cu emblema Corvinului pe tricou reuşeau norma celor trei goluri înscrise. A vorbit apoi asistenţei reputatul tehnician Remus Vlad, antrenorul care a stat pe banca tehnică a Corvinului în vremea în care echipa a fost în apogeul performanţei sale, antrenor care a trăit fiecare clipă a performanţei elevilor lui.
Din partea Consiliului judeţean Hunedoara, un gând pios a adus şi vicepreşedintele acestei instituţii, Daniel Andronache. Acesta a reamintit celor prezenţi faptul că oraşul are potenţialul pentru a readuce fotbalul la cel mai ridicat nivel şi, mai mult, că Hunedoara merită şi va avea în viitor un stadion nou pe care se vor antrena şi vor juca reprezentanţii noilor generaţii de fotbalişti hunedoreni.
Ultimul care a ţinut să marcheze evenimentul dezvelirii acestei statui a lui Michael Klein a fost prietenul, colegul şi coloboratorul direct, fostul internaţional Ioan Andone. El a declarat că momentul este prea trist pentru a vorbi de un om adevărat care nu mai este printre noi, care însă nu a fost uitat de colegii prezenţi în număr foarte mare la acest eveniment, de iubitorii fotbalului, cei care l-au mai aplaudat încă o dată, ca în vremurile bune.
Au fost depuse apoi coroane de flori din partea Primăriei şi a Consiliului local Hunedoara, a Consiliului Judeţean Hunedoara, din partea Senatului României (reprezentat de senatorul Carmen Hărău) şi din partea Camerei Deputaţilor (reprezentantă de deputatul Ilie Toma). Au urmat apoi coroanele depuse de către FC Hunedoara şi de la cluburile de fotbal private din oraş, din partea CSS Hunedoara, a sindicatelor şi partidelor politice, alte instituţii din municipiu sau de către simpli cetăţeni.
La finalul evenimentului, derulat vineri la Hunedoara, a fost organizată o întâlnire de fotbal care a opus echipei naţionale din anii 1990-2000, formaţia clubului hunedorean Corvinul. O sală arhiplină, a fost neîncăpătoare pentru spectatorii care au dorit să îi revadă pe cei care au evoluat la cele două echipe, de-a lungul acestor ani.
Au evoluat sau au participat sub culorile naţionale Florin Prunea, Cosmin Contra, Gheorghe Popescu, Rodion Cămătaru, Dănuţ Lupu, Bogdan Stelea (care apoi a fost transferat pe parcursul a două reprize, din cele trei disputate, la echipa din Hunedoara), Florin Răducioiu, Marcel Coraş, Toni Doboş, Ion Zare, Emil Săndoi, Ionuţ Lupescu, Miodrag Belodedici, Aurel Ţicleanu, Ciprian Marica, Dorinel Munteanu, Ghiorghiţă Geolgău, Dumitru Moraru şi Marcel Puşcaş.
Pentru FC Corvinul, echipă coordonată de Remus Vlad, în calitate de antrenor, au evoluat Fane Dubinciuc, Dan Stroia, Dorin Nicşa, Romulus Gabor, Florea Văetuş, Ioan Andone, Marcel Ştef, Mitică Gălan, Victor Oncu, Ioan Bogdan, Dorin Mateuţ, Ioan Bucur, Dan Colesniuc, Dan Dăscălescu, Dumitriu IV, Mihai Dăscălescu şi Marius Păcurar. Jocul, ca orice partidă de agest gen, s-a încheiat nedecis, la egalitate 6-6 şi prin grija reputatului fost arbitru internaţional Cristian Balaj, care … şi-a uitat cartonaşele acasă şi a cerut pentru validarea unor goluri, arbitrajul electronic!
Iată, în final, şi câteva declaraţii ale unora dintre cei prezenţi la evenimentul comemorativ:
Aurel Ţicleanu, fost internaţional: Sunt hunedorean prin obârşie. M-am născut foarte aproape de Hunedoara, la Teliuc, am trait nouă ani în oraşul cu furnale, iar când Mişa a venit la naţională, eu eram de vreo doi ani acolo. L-am luat aşa, sub aripa mea, încet, încet, am aflat că am fost colegi de şcoală, de clasă. Am avut o legătura aşa, invizibilă şi uite că peste ani (nici nu îmi vine să cred că au trecut 25 de ani fără Mişa) mă pot bucura să văd că autorităţile au ridicat o statuie pentru el. Am o mare admiraţie pentru Dominique, pentru cei care au reuşit să organizeze acest eveniment la care a asistat atâta lume. Este greu să înţelegem viaţa.
Nicolae Stanciu, jurnalist: Trăiesc aceste clipe cu multă bucurie, pentru că Mişa nu a fost uitat şi sper că nu va fi uitat nici după ce nu vom mai fi noi, cei care tot amintim că el a fost un luptător, a fost o legendă şi că are o statuie promisă acum 25 de ani. Mă simt oarecum nemulţumit, pentru că trebuiau să fie aici şi nişte antrenori care au lucrat aici şi şi-au pus amprenta, Mircea Lucescu, Jackie Ionescu sau Mircea Rednic. Asta e viaţa până la urmă.
Remus Vlad, antrenor FC Corvinul: Eu eram ca un părinte cu copiii lui, şi copiii erau zburdalnici, uneori neascultători, chiar în timpul antrenamentelor, dar atunci când era o situaţie serioasă –adică jocul – Mişa Klein era numărul unu tot timpul.
Nicolae Secoşan, comentator radio: Este peste aşteptări faptul că i-am revăzut pe atâţia oameni cu care am trăit minunaţi ani ai tinereţii noastre. Am întinerit parcă şi da, am văzut o familie care se compune nu numai din fotbalişti, ci şi din cei pe care i-au adus pe lângă ei, Vasile Stângă, Mihai Leu, personalităţile din afara oraşului care completează acest eveniment. Mişa, de acolo de unde este acum, priveşte cu îngăduinţă, cu dragoste, tot ceea ce se întâmplă tot datorită lui.
Romulus Gabor, fost internaţional hunedorean: Sunt multe de spus despre Mişa. Din viaţă, cum am trăit 15 ani împreună se tot spun, dar am o amintire din fotbal. La un joc cu Steaua, el a centrat şi eu am dat gol cu capul, deşi mereu era invers, eu central şi el dădea goluri. Atunci a zis, du-te şi dă şi tu un gol. E un lucru îmbucurător că administraţia locală şi cea judeţeană i-au ridicat o statuie frumoasă. Parcă prea repede au trecut aceşti 25 de ani, parcă ieri jucam împreună. Ne mai certam, ne mai înjuram, că eram şi eu o fire impulsivă. Mă supăram când nu toţi făceam efortul necesar pentru victorie. Dar el te motiva, te certa, dar nu ţinea supărare. Avea nervul ăla rău în el, pentru asta l-a şi pus Lucescu, căpitan.
Ioan Andone, fost internaţional, actual antrenor: E trist, e greu să constaţi că nu mai e lângă noi. Rămâi cu un regret. Mie mi-e greu să vorbesc la trecut despre Mişa. Noi am fost prieteni buni. Am fost colegi de şcoală, am fost, suntem prieteni pe viaţă, dar uite, din păcate, el s-a dus mai repede. Ne-am certat de multe ori, pe fotbal, pe antrenamente, pe meciuri, când eu eram la Dinamo şi el era la Hunedoara. Nu vorbeam câte o săptămână, se supăra şi îi spuneam, hai, mă şi tu, la Dinamo. Să îl ierte Dumnezeu şi să ne bucurăm că totuşi l-am avut printre noi, odată.
Au fost doar o parte dintre cei care au vorbit elogios despre Michael Klein, prieteni, colegi, tehnicieni, jurnalişti, oameni de aleasă ţinută. Te iubim, Mişa, nu te vom uita niciodată!!