Ana Ionaşcu, artistul în mâinile căruia pietrele prind viaţă

Natalia Bumbac

Dacă ar putea ar picta zi şi noapte fără întrerupere. Îşi împarte timpul în aşa fel încât să poată crea cât mai mult. Are mereu idei noi, dar abia îi ajunge timpul să le materializeze. De aceea, sunt foarte rare zilele în care face o pauză.

Un artist înnăscut
Ana Ionaşcu poate fi considerată un artist înnăscut. Asemenea marilor pictori, care parcă s-au născut cu penelul în mână, ea desena de la vârsta de doi ani. Desena în timpul liber fără să fi învăţat de la cineva. A cunoscut pe când avea 12 ani un pictor hunedorean celebru, la ale cărui cursuri ar fi vrut să se înscrie. Dar nu a reuşit, deoarece acesta a fost băgat în puşcărie, pentru mai mulţi ani, pe motive politice. Prin urmare, Ana Ionaşcu este un autodidact, care a învăţat de una singură tot ce ştie să facă. A reuşit prin muncă multă şi chemarea permanentă pe care a simţit-o faţă de pictură.
De-a lungul anilor a pictat pe diverse obiecte din ceramică sau sticlă, dar şi tablouri pe pânză. „În tot ceea ce am făcut nu am copiat pe nimeni, toate au fost ideile mele, nu am copiat niciodată nimic, am pictat pe diverse materiale neconvenţionale: pe frunze, mătase naturală, rădăcini de copaci, pietre sau sticlă. Asta mi-a plăcut să fac de mic copil şi acum pentru asta trăiesc. Întotdeauna mi-e frică de trecerea timpului şi de faptul că nu voi reuşi să fac tot ceea ce mi-am propus“, ne-a mărturisit artista.

Momentul revelaţiei, cu 19 ani în urmă
Cele mai apreciate lucrări ale artistei sunt picturile pe piatră. Era atrasă de frumuseţea pietrelor dintotdeauna. Atunci când mergea în diverse excursii admira formele şi culorile pe care le aveau pietrele în natură. Ideea de a picta pe piatră i-a venit dintr-o simplă întâmplare, în 1995. A mers să caute câteva pietre mici, de care avea nevoie să „îmbrace” un ghiveci de flori spart. În acest timp a găsit o piatră care parcă avea pe ea încrustat chipul Sfintei Fecioare Maria. Din acel moment a ştiut ce are de făcut şi anume să dea suflet pietrelor care parcă ascundeau în ele diferite imagini şi culori.
Este considerată primul artist din România care a văzut în piatră un material atât de ofertant pentru pictură. Iar după ce a fost invitată în 1998 la o emisiune foarte audiată a unei televiziuni centrale, mulţi i-au preluat ideea. Chiar dintre cunoştinţele ei au fost persoane care şi-au dorit să înveţe de la ea să picteze pe piatră.

Ambasadoarea originalităţii
Lucrările Anei Ionaşcu au ajuns în toate colţurile lumii, din Canada şi Japonia, până în Indonezia, Marea Britanie sau Germania. Artista a fost apreciată pentru originalitatea şi meticulozitatea cu care ştie să potrivească imaginea pe suportul neconvenţional ales.
În 2002 a participat la un târg de caritate din Indonezia (Charity Basaar 2002), care se organizează anual de către reprezentanţii tuturor ambasadelor. A fost invitată de către ambasadorul României în acea ţară să participe la târg cu picturi pe piatră având temă religioasă. Au fost vândute toate lucrările expuse acolo, cinci dintre ele fiind cumpărate de un japonez. Colaborarea cu ambasadorul român la Jakarta a continuat mult timp după aceea. Trimitea periodic colete cu lucrări care erau expuse la evenimentele organizate de către ambasada României din Indonezia. Colaborează cu diverse magazine din Germania, unde a fost tot timpul extrem de apreciată. A mai fost solicitată să participe la mai multe expoziţii în Olanda, iar banii din lucrările vândute s-au întors la orfelinatele din România.

A pictat zeci de mii de lucrări
Artista a mers în multe călătorii prin toată lumea pentru a participa la expoziţiile la care a fost invitată, dar şi pentru a se întâlni cu copiii şi nepoţii ei, plecaţi din ţară. Chiar dacă avea succes în strainătate, tot timpul când era plecată îşi dorea să revină cât mai repede acasă, să se reapuce de pictat.
A avut o expoziţie de succes la Timişoara, unde iarăşi a impresionat prin ineditul lucrărilor. În Deva a participat la o expoziţie la Casa de Cultură, la o expoziţie de grup de la galeria „Forma“ şi la câteva târguri în aer liber. Este membru al fondului plastic, dar nu a putut beneficia în Deva de o expoziţie personală, deşi i s-a promis. Nu-şi mai aminteşte numărul lucrărilor pe care le-a făcut, dar crede că a ajuns pe la câteva zeci de mii. Iar casa artistei este asemenea unui muzeu, în care de-a lungul anilor s-au adunat lucrările la care i-a fost greu să renunţe.