Acordarea ajutorului social, prin ochii a doi primari

Magdalena Şerban

Inspirată din „modelul suedez”, celebru prin generoasele sale soluţii de protecţie socială, Legea 416/2001 naşte controverse în rândul politicienilor români.
Conform normativelor, asistaţii social apţi de muncă au obligaţia de a presta lunar, la solicitarea primarului, acţiuni sau lucrări de interes local. Prin lege se prevede că numărul orelor de muncă este proporţional cu cuantumul ajutorului social de care beneficiază familia sau persoana singură. Primarilor le revine obligaţia iniţierii unor planuri de acţiune sau lucrări de interes, aprobate prin hotărâri de consiliu local.

„Se exagerează. Unii nu au nici ce mânca“
„Avem înregistrate 30 de dosare în prezent, dar numărul lor variază. Din cele 30 de persoane, doar pe opt ne putem baza pentru orele de muncă. În rest, sunt fie bătrâni, fie cu afecţiuni medicale. Nu înţeleg de ce mai marii de la Bucureşti se tot agită pentru astfel de aşa-zise probleme. Oamenii aceştia iau câte 140 de lei pe lună, din care dau câte 25 de lei numai pe transportul până la Brad şi înapoi, ca să-şi pună viza la şomaj, aşa cum prevede legea. Dacă au şi copii acasă, ce mai pot face din banii rămaşi? Eventual să-şi ia pâine. Avantaj au în caz de spitalizare, măcar aşa sunt scutiţi de plată. Eu nu zic, sunt şi diverşi care stau cu Mercedesurile în curte şi au palate, dar vin să-şi ridice ajutorul social. Nu şi în rândul comunităţii noastre, dar am tot văzut reportaje cu astfel de situaţii. Ai noştri chiar sunt năpăstuiţi. Degeaba ţipă unii pe la televizor că suntem o ţară de asistaţi social, pentru că nu e vina unor astfel de oameni că au rămas fără nimic, la bătrâneţe. Ce aş schimba în cazul acestei legi, ar fi criteriile de atribuire. Dacă depăşeşti un anumit număr de metri pătraţi de casă sau ai casă pe două nivele sau maşină, nu poţi beneficia de acest ajutor. Sunt însă cazuri când omul a pierdut cam tot, a rămas doar cu casa, dar e bolnav şi neputincios. Ce faci cu el? Îl laşi la mila semenilor? Avem cazul unei doamne de peste 60 de ani, rămasă singură în urma decesului celui cu care şi-a împărţit viaţa mulţi ani. Nefiind căsătoriţi, nu are nici pensie de urmaş. Mai e şi o familie cu nouă copii şi nu are vreun venit. Sunt atâtea cazuri disperate, să le vedem şi pe astea”, afirmă primarul din Băiţa, Damian Diniş (foto). Acesta mai specifică faptul că munca la care sunt supuşi cei de la Legea 416 este cu precădere una de curăţenie.

„Ne scutesc de noi angajări“
„Sunt mulţi care deşi beneficiază de ajutor social, nu pot presta serviciile pe care le cerem, din cauza bolilor sau a bătrâneţii. Problema e discutabilă din punct de vedere al vizei lunare obţinută de cei apţi de lucru, însă probabil că aceia de la şomaj nici nu au ce să le ofere. Veniturile acestora le confirmă Fiscul, din trei în trei luni, printr-o adeverinţă. Aşa că primarii nu prea pot face nimic în afară de a-i suspenda pe cei care nu-şi fac orele de muncă. Şi aşa, comuna noastră e cum e. Acum, avem peste 100 de asistaţi social. Dar au fost vremuri când numărul dosarelor ajungea la 250. Numărul lor e fluctuant, bineînţeles. Sunt două zone turistice la noi, iar comuna e întinsă pe 13 sate. Ca administraţie publică, putem spune că ne sunt chiar de folos aceşti oameni. I-am împărţit pe sectoare pentru a face curăţenie. În plus, pe valea Râului Mare sunt vreo 14 kilometri de parcurs şi 12 kilometri pe Râuşor, zone care pe timpul verii sunt populate de cei care vin cu cortul sau la grătare. În urma lor lasă mult gunoi, deci, dacă nu i-am avea pe cei de la 416, cu cine ne-am face treaba? După fiecare final de săptămână rămânem cu două remorci de deşeuri. Ca să angajăm oameni în regim permanent e exclus. Ne-ar trebui minimum cinci, iar la un simplu calcul, ar implica bani mulţi de la buget. Nu-i poţi păzi non-stop pe vizitatori, chiar dacă avem poliţie şi jandarmi, iar surprizele nu întârzie să apară. De multe ori ne-am trezit cu saci de deşeuri aruncaţi prin şanţuri. Mergând mai departe, problematic e şi comerţul cu haine second hand, făcut în special de cetăţenii de etnie rromă. Lasă în urmă haine aruncate, mai exact cele pe care nu reuşesc să le vândă sau de care nu au nevoie. Neavând contract cu firma de salubritate, nu au containere unde să le arunce. Pe de o parte le aruncă, pe de alta, tot ei trebuie să le adune”, declară primarul din Râu de Mori, Niculiţă Mang (foto). Circa 10 procente din rândul asistaţilor sunt oameni în putere, care pot să muncească, mai spune acesta. De asemenea, mulţi preferă să fie zilieri, o zi de coasă aducându-le venitul pe care statul îl dă într-o lună. Ce-i motivează să rămână suspendaţi în astfel de situaţie asistată e asigurarea medicală, în caz de boală.