Nicolle Ebner

Alina Hedeşiu (foto) încă mai speră că poate face, un brand de zonă, din „PORTELI”, manufactura de porţelan pe care a deschis-o în urmă cu mai mulţi ani, la Teliuc. Mai explicit, „PORTELI” înseamnă porţelan de Teliuc, iar afacerea s-a născut odată cu Incubatorul de Afaceri din localitate, un proiect finanţat de Guvernul Marii Britanii, care s-a vrut un sprijin real pentru minerii disponibilizaţi.
Incubatorul de afaceri din Teliuc, un mare fâs
Numai că, după cum povesteşte Alina Hedeşiu, una s-a vrut şi alta a ieşit. „Au gândit prost, au muncit prost, au păpat banii şi, în final, mi-au pus mie în cârcă tot. Incubatorul de afaceri a fost dat spre administrare unei firme italiene, care, în afară de a factura chiriile şi cheltuielile, nu s-a interesat nici cât negru sub unghie de soarta micilor întreprinzători”, spune proprietara manufacturii. La momentul inaugurării incubatorului, toţi factorii implicaţi erau în extaz, şi vizitele oficiale începeau şi se opreau la atelierul de manufactură de porţelan, singurul „incubat” într-o clădire imensă, cu zeci de spaţii amplasate pe două etaje şi la parterul unui imobil care a fost recondiţionată pe banii guvernului britanic. Manufactura era certitudinea că banii englezilor au fost folosiţi în mod util, exact pentru proiectul pentru care au fost solicitaţi. După euforia de început, s-a dovedit că marea realizare este de fapt, un fâs. Şi, asta, deoarece în Incubatorul de Afaceri nu au avut loc micii întreprinzători care voiau să închirieze spaţii, pentru că spaţiile erau destinate doar „incubaţilor”, adică minerilor disponibilizaţi, care-şi creau o afacere proprie. Nici un miner disponibilizat nu s-a înghesuit, deci nu a apelat la spaţiile din clădire. Prin urmare, imobilul este aproape gol, iar puţinii chiriaşi (vreo trei-patru) sunt nevoiţi să plătească termoficarea-care nu este-şi energia electrică, pentru toată clădirea.
Au promis multe, nu au respectat nimic
În mod normal, ca parte integrată a Incubatorului de Afaceri, Alina Hedeşiu, proprietara manufacturii de porţelan, trebuia să beneficieze de o multitudine de avantaje. Însă, din toate obligaţiile administratorului, nu s-a concretizat mai nimic. „Pe o perioadă de cinci ani, în afară de a-mi oferi din când în când posibilitatea de a folosi copiatorul şi faxul lor, şi asta, când erau pe aici, nu am avut nici o facilitate. Până şi site-ul de prezentare mi l-am făcut singură, din banii mei, cu toate că s-au alocat fonduri considerabile pentru a se face publicitate acestui proiect. În prima iarnă, nu am avut căldură, că au uitat de acest aspect. Au montat un transformator de curent, care produce mai mult decât este nevoie. Şi noi, puţinii care populăm acest spaţiu, plătim pentru toată clădirea”, mai spune Alina Hedeşiu. Prin urmare, imobilul a început să se degradeze.
Firma cu un singur angajat
La fel şi mica afacere, singurul punct în jurul căruia s-a realizat un proiect cu finanţare externă. Din cauza facturilor enorme, plătite pentru servicii de care nu beneficiază, Alina Hedeşiu a renunţat la cei patru angajaţi, pe care i-a trimis în şomaj, după ce Primăria Teliuc, noul administrator al incubatorului, a pus cireaşa pe tort, mărind chiria spaţiilor cu 20 la sută. „Ca să supravieţuiesc, fac totul de una singură. Eu fac şi aprovizionarea, şi distribuţia, eu fasonez, eu glazurez, eu încarc şi descarc cuptorul, eu fac curăţenie şi ţin şi contabilitatea primară. Muncesc de la ora 5.00 dimineaţa, până noaptea la 22.00, şi de multe ori, îmi petrec şi nopţile în atelier, ca să onorez comenzile, pe care tot eu le obţin”, mai povesteşte Alina Hedeşiu.
Toate necazurile se trag de la „culoarea politică” 
Femeia spune că tot necazul i se trage de la orgoliile şi culorile politice. „Îmi aduc aminte perfect că, în contract, scria foarte clar că, după cinci ani, Ministerul Economiei are obligaţia de a ceda incubatorul de afaceri comunităţii, adică primăriei. Dar, nici acest angajament nu l-au respectat. Cei cinci ani au trecut, deoarece lucrările la repararea clădirii au început în 2004. Cineva trebuie să administreze acest spaţiu, pentru că la Bucureşti, au demonstrat cu prisosinţă că nu dau nici doi bani pe noi, «incubaţii»”.
În România au fost înfiinţate 10 astfel de incubatoare de afaceri, proiect finanţat de DFID Marea Britanie, prin ANDIPRZM, în cadrul schemei de dezvoltare socială.