„În orice meserie existã artişti şi cârpaci”

4 iulie 2009 | Adauga un comentariu

07 marioara lupulescu-profesor 2

Nicolle Ebner

 Mai acum câteva zile, a trecut pragul redacţiei o doamnă superbă, pe care am admirat-o din primele clipe. Admiraţia mea a crescut subit în momentul în care am aflat că peste puţin timp va împlini 80 de ani. Conversaţia cu distinsa doamnă m-a impresionat profund şi m-a determinat să o includ, imediat, pe deja impresionanta mea listă a invitaţilor la şuetă.

Distinsa doamnă se numeşte Marioara Lupulescu (foto), locuieşte în Deva, şi-şi poartă venerabila vârstă de 80 de ani cu atâta uşurinţă, încât mi-a umplut sufletul cu speranţă. Nu de alta, dar mă atinsese o undă de depresie în urma veştii că, în viitorul apropiat, limita de vârstă pentru pensionare va fi de 70-75 de ani, când mulţi dintre noi, cei care muncim, o-m fi oale şi ulcele, iar de cotizaţiile noastre adunate timp de zeci de ani de muncă, se va bucura tot statul, ca şi până acum. Cum spuneam, Marioara Lupulescu mi-a reaprins speranţa în suflet. Dacă ea poate (puterea exemplului), la 80 de ani, să se bucure de viaţă, înseamnă că şi noi putem să privim cu optimism şi detaşare spre vârsta a treia. Doamna Lupulescu a scris două cărţi: „Ninge peste amintiri”, publicată în 1999 şi volumul de satiră şi umor „Mutre şi cutre”-2004. O a treia carte este în pregătire, dovadă că energica doamnă a găsit remediul perfect pentru a ţine la distanţă apatia caracteristică majorităţii celor ajunşi la această vârstă. Aproape 35 de ani din viaţă i-a petrecut predând limba română în şcolile din comuna Baia de Criş, 25 dintre ei la şcoala din centrul de comună, pe care a şi condus-o timp de 12 ani. După 25 de ani, Marioara Lupulescu, revine la şcoala din comună în care a avut cele mai mari împliniri, de data aceasta ca vizitator. Ce transformări s-au produs în ultimul sfert de secol, ce salt uriaş a făcut comunitatea din Baia de Criş spre civilizaţia modernă, au impresionta-o atât de mult, încât a considerat că trebuie să ştie toată lumea. Şi credeţi-mă, informaţiile sunt cu atât mai credibile şi demne de remarcat, cu cât vin din partea unui martor al trecutului şi al prezentului. Aşadar…

 De unde şi până unde Baia de Criş, comună de patru stele?
Am subscris, cu tot sufletul, la această metaforă ce însoţeşte meritat, numele unei aşezări istorice, care astăzi străluceşte prin transformările sale, prin desăvârşitul spirit gospodăresc. Am petrecut aici trei zile ale sărbătorilor de Rusalii, având bucuria să particip la inaugurarea „Centrului de Documentare şi Informare” iniţiat de către Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Casa Corpului Didactic din Deva, la Şcoala Generală “Avram Iancu”, din Baia de Criş, în ziua de 5 iunie. Pe lângă iniţiatori şi organizatori, au participat la acţiune elevi şi foşti elevi, profesori şi foşti profesori ai acestei şcoli, părinţi şi bunici.

 Cum a fost reîntâlnirea cu foştii colegi şi elevi?
Ce mare bucurie am trăit să-i revăd pe foştii mei elevi de acum 30-40 de ani! Mi-am amintit printre lacrimi – mai plângem şi noi din când în când -, cugetarea:
„privirea, şi graiul dezleagă băierile inimii”. Şi ochii noştri, a tuturor, s-au desfătat la primii paşi făcuţi în curtea şcolii, unde ne-a primit statuia impunătoare a Marelui erou al neamului „Avram Iancu” cu chipul său de bronz şi înălţime de munte. În jurul lui: flori, bănci, şi o fântână arteziană, pomi înfloriţi, ca într-un veritabil parc orăşenesc… Intrarea în sediul şcolii ne-a uimit prin noua zestre ce i s-a oferit prin munca stăruitoare a directorului şcolii şi a primarului comunei, fost elev şi profesor al şcolii din sat. Deşi suntem la sfârşit de an şcolar, aici e o curăţenie de farmacie.

Din câte ştiu, tonul modernizării şcolii l-aţi dat dumneavoastră. Este mai mult decât a-ţi gândit că se poate face într-o comună?
O, eu am început şi ei au continuat în salturi uşiaşe. Părăsisem şcoala din Baia de Criş acum 25 de ani, la pensionare, şi o lăsasem cu statutul de „şcoală pilot”. Şi ce pilot straşnic s-a ridicat pe modestul nostru proiect de început: centrală de încălzire proprie, nu ca pe vremea mea cu căldură împrumutată de la spital. Mobilierul şcolii din cele 11 săli de clasă e nou şi frumos, iar în cele cinci laboratoare şi cabinete, o zestre de tehnologie didactică deosebită. Tot ce am văzut – nu încape în puţinul spaţiu din pagină -, poate aşeza şcoala pe podiumul fruntaşilor nu doar la desăvârşita gospodărire, ci mai ales la frumoasele rezultate obţinute la concursuri şi olimpiade, unde elevii au fost răsplătiţi cu peste 30 de diplome şi medalii, mai ales la matematică şi fizică. Are cu ce se mândri destoinica profesoară de matematică de gr. I, doamna Violeta Farcaş, directorul şcolii. Am găsit aici o sală de sport care poate concura cu una de la oraş; o sală de festivităţi… Toate m-au impresionat şi bucurat şi nu m-am putut reţine să nu le spun celor doi colegi, directorul şi primarul ajuns la al cincilea mandat, cugetarea academicianului Raluca Ripan care afirmă că: „În orice meserie există artişti şi cârpaci”, la care profesorul universitar dr. D. Hărăguş, de la Universitatea de Vest din Timişoara, fost elev al acestei şcoli acum 50 de ani, a adăugat: „Da, dar ei sunt artişti”. Şi am mai adăugat o cugetare: „Cel ce se mişcă energic şi inteligent, cu un spirit pragmatic e întotdeauna susţinut de focul pasiunii”.

Dar în celelalte sate ale comunei este la fel, sau doar în centrul de comună?
Am fost la şcolile primare din satele Rişca, Ţebea, Lunca şi Cărăstău, care au acelaşi chip al vredniciei. Şi căminele culturale sunt curate, bine gospodărite, mai ales cel din Ţebea. Uliţele satelor sunt asfaltate, pâraiele sunt canalizate, şi vă daţi seamă, iar în casele oamenilor curge apă adusă de sub Muntele Găina sau din alte surse. Urmează dispensarul medical, apoi parcul comunal şi în această toamnă, se începe extinderea spaţiului de la casa muzeu cu o încăpere destinată expunerii unei bogate colecţii care vorbeşte despre meşteşugurile casnice din Zarand. Obiectele sunt depozitate de peste 30 de ani în Căminul Cultural din Ţebea. Aşa că, din tot sufletul, mai adaug o stea la distincţia de „primar de patru stele” primită de edilul şef al comunei Baia de Criş.

Publicat in: Interviu


Scrie un comentariu

Protected by Webpro.ro
Citește articolul precedent:
Molnar, şef peste conservatorii deveni

După doi ani de interimat, Simion Molnar (foto) a fost ales în funcţia de preşedinte al filialei municipale Deva a...

Banii europeni pentru modernizarea Petroşaniului

Pentru acest an, Primăria municipiului Petroşani a depus mai multe proiecte de finanţare din bani europeni. O parte dintre aceştia...

Ştiri

Reprezentanţii Birourilor de Consiliere pentru Cetăţeni (BCC) din Regiunea Vest s-au întâlnit, ieri, la Cinciş, în vederea discutării şi adoptării...

Închide