„Asistãm, neputincioşi, la îndobitocirea neamului”

Nicolle Ebner

Ştiaţi că… Universitatea Ecologică “Traian” din Deva este prima unitate privată de învăţământ superior înfiinţată în România? În vara acestui an, aniversează 20 de ani de la înfiinţare aşa că am ţinut să punctez evenimentul aşa cum se cuvine, adică, depănând amintiri despre acele începuturi, cu cine altcineva, decât cu iniţiatorul acestui proiect, profesorul Sigismund Duma (foto), rectorul universităţii devene. Stând la o şuetă în modestul său birou, m-a cucerit povestind despre perioada de început a anilor ‘90, când foarte mulţi dintre noi eram entuziaşti, încrezători, visători, speram! Sigismund Duma a terminat repede cu visarea şi a conştientizat că Deva, fără un mediu academic, un mediu universitar, nu se poate numi oraş reşedinţă de judeţ. Iniţial, a vrut să dea drumul la o unitate de învăţământ superior de stat, dar nu a găsit profesori dispuşi să vină să facă ore, la Deva, pe o retribuţie bugetară. Atunci, a elaborat un plan de învăţământ cu un grup de profesori universitari, printre care se număra şi academicianul Ion Haiduc, actualul preşedinte al Academiei Române. De dragul dialogului, nu mai lungesc povestea. M-au impresionat răspunsurile, am apreciat francheţea interlocutorului de mare clasă-un mare cunoscător şi vorbitor în egală măsură, dar în acelaşi timp, m-a îndurerat perspectiva procesului de îndobitocire a neamului-ce poate fi perceput şi de un om simplu, ca mine- şi la care conducătorii noştri contribuie cu sârguinţă. Dar, să începem cu începutul. Nu i-au fost dragi niciodată contabilii. Vedea tot timpul în faţa ochilor nişte persoane cu cotiere, ochelari cu lentile cât fundul borcanului şi creionul chimic după ureche, pe care-i interesau doar cifrele şi „beletul” de decontare. Limitaţi doar la cifre şi nimic altceva. Plecând de la acest sentiment, şi-a dorit să înfiinţeze un gen de învăţământ superior, care să formeze economişti, dar şi cu o percepţie în zona inginerească. Adică, măcar să înţeleagă un proces tehnologic, să poată citi o hartă, un plan de situaţii, să aibă o viziune asupra unei strategii. Aşa a plecat Sigismund Duma, la drum, cu un plan de învăţământ foarte bine gândit, apropiat celui de la Oxford, care avea o singură specializare, cea de inginerie economică.

Cu ce zestre aţi început?

Nu ştiu dacă a mai avut vreo instituţie de învăţământ superior o asemenea colecţie de valori, pentru că am plecat de la ideea că învăţământ superior de bună calitate nu se poate face fără să ai profesori de înaltă ţinută şi valoare academică. Şi am reuşit, chiar de la început, să aduc la Deva, cei mai buni profesori din centrele universitare din Bucureşti, Cluj, Timişoara.

A fost agreată această idee de pionierat în România, de inginerie economică?

Nu. Mi s-a spus că în România avem ori ingineri, ori economişti. Nimeni nu s-a gândit că trebuie să ai acoperită şi zona aceasta de predare-preluare a cunoaşterii, a percepţiei asupra unei realităţi economice, ce trebuie să o legi obligatoriu de un domeniu concret. Că am avut o viziune corectă, au demonstrat-o rezultatele primelor promoţii de la facultatea din Deva, care le-au surclasat de departe pe cele de la ASE, unde absolvenţii noştri îşi dădeau licenţa. Ai mei luau licenţa în procent de 95-96 la sută cu note foarte mari. Cei de la ASE, doar 50-70 la sută reuşeau să-şi ia licenţa.

Care au fost motivele care au dus la obţinerea unor asemenea rezultate?

În primul rând, la Deva se făceau cinci ani de facultate, în timp ce la ASE doar patru. La noi, 40 de ore de curs şi laborator pe săptămână, la ei, doar 32. În al doilea rând, am adus la Deva mari profesori. Fiecare aducea la rândul său o cunoaştere la nivel maximal în domeniul lui. Rigoare, ordine, disciplină, prezenţă la curs, seminarii, laborator. În acest fel, nu numai că au fost mai buni decât ai ASE-ului, dar au fost absorbiţi imediat şi pe piaţa muncii.

Cât de departe au ajuns aceşti absolvenţi ai primei facultăţi private din România?

Mulţi dintre ei ocupă funcţii înalte şi în prezent. Consilieri (Claudia Bedea, fost şef al cabinetului prefectului Pompiliu Budulan este acum prim consilier al ministrului Economiei, Adrian Videanu), Ovidiu Marian a fost preşedintele Autorităţii Naţionale de Turism în Guvernul Tăriceanu. Una dintre absolvente, Bianca Muntean, este conferenţiar la Barkley University-California. Mi-a trimis de curând o felicitare. Mai sunt prin Canada, prin Franţa. Sunt mai buni decât ai lor, cu mult, cu mult.

Când a început să se „piardă” din calitate?

Când ne-au obligat să scoatem modulul de discipline inginereşti şi ştiinţele fundamentale, şi să trecem doar pe modulul economic, cursuri de patru ani, şi un număr mai redus de ore. Chiar dacă eşti învăţământ privat, trebuie să te supui regulilor, pentru că faci parte din sistemul naţional. N-ai voie să ai idei bune. Mai apoi, a apărut sistemul Bologna (trei ani pentru licenţă, doi ani de masterat şi eventual, doi-trei ani de doctorat) pe care francezii, germanii, englezii nu l-au adoptat, în schimb, noi l-am aplicat. O porcărie ordinară.

Credeţi că este un gest premeditat, o intenţie a cuiva, sau este doar o lipsă de sete de cunoaştere a noilor generaţii?

Este un proiect de îndobitocire a neamurilor, nu numai a poporului român. Imaginaţi-vă că absolvenţii din Portugalia, de câţiva ani, nu ştiu decât să numere banii. Nici ei nu mai au şcoală serioasă. Atât ştiu, numai că ei au fost cândva stăpâni şi au ce număra. Şi în Spania şcoala s-a pierdut. Italienii fac şcoală de calitate doar în nord, în rest şi la ei este doar o prostituţie intelectuală. Iată că şi noi am muşcat din această capcană, să ne îndobitocim neamul. Eu spun că pe termen mediu şi lung, o asemenea formă de învăţământ este de fapt un atentat la siguranţa naţională. Ne-am salvat neamul, noi, ardelenii, suntem cei care am salvat românismul prin oamenii de cultură şi prin cei de ştiinţă. Ce facem astăzi, pentru că şi bruma de tineri de bună calitate pe care-i formăm se duc afară? Rămânem cu ce? Este o dramă ceea ce se petrece în învăţământ, iar primul lucru care ar trebui să se sisteze este acest sistem de învăţământ Bologna.

Cum vedeţi învăţământul la distanţă?

Prostituţie intelectuală. Eu aşa numesc învăţământul la distanţă, care s-a dovedit un fiasco. Italienii l-au abandonat, după ce a început scandalul diplomelor. Au început şi francezii pentru tinerii din fostele colonii, până când a izbucnit şi aici un mare scandal, deoarece nu li s-au recunoscut diplomele la nivel academic, ci la nivel popular. Au avut şi americanii o formă de învăţământ la distanţă pentru tinerii din Alaska, până s-au trezit cu absolvenţi de inginerie care nici măcar nu ştiau să scrie. Dădeau test grilă, pe care îl completau prietenii. La noi, în afară de sărăcia economică, venită peste noi ca un tăvălug, a venit şi sărăcia de cunoaştere. Aşa încât, putem spune cu certitudine că, noi, dascălii, asistăm neputincioşi la un program de îndobitocire a neamului. S-ar părea că aici ne situăm.

Reţineţi că aceste consideraţii vin de la o voce avizată. Sigismund Duma (profesor de modă veche, cum îi place să spună) deţine titlul ştiinţific de doctor al Universităţii Bucureşti, a elaborat şi publicat peste 80 de lucrări ştiinţifice în reviste din ţară şi străinătate, este autor al unor cărţi de mare importanţă cu teme din geo-ecologie, ecografie economică mondială, management general, economie mondială.