„Am ureche muzicală numai pentru maşini”

1 august 2009 | 1 Comentariu

Corneliu Birtok-Baneasa  4982

Nicolle Ebner

Mai zilele trecute, la una dintre şedinţele Consiliului Local Deva, m-am aşezat, pe unul dintre scaune, lângă un tânăr frumuşel foc. Mai mult din curiozitate, pentru că, nu-mi trecea prin minte ce probleme putea să aibă un astfel de tânăr, pe care să şi le prezinte în faţa aleşilor locali. M-am dumirit repede. Aştepta ca pe ghimpi verdictul „guvernului” local, cu privire la un ajutor financiar, necesar deplasării la Moscova.
 Am trăit o mare bucurie, când am descoperit că instinctul m-a îndemnat să mă aşez lângă un tânăr de mare perspectivă, despre care se va vorbi, cu siguranţă, tot mai mult în viitor. El se numeşte Corneliu Birtok-Băneasă care, la doar 17 ani, devenea „Cetăţean de Onoare” al municipiului Deva. Când era copil, voia să ajungă medic veterinar, apoi visa să devină constructor, ca până la urmă, să ajungă inventator. Şi, nu unul oarecare. A avut şansa de a reprezenta România la saloane internaţionale de inventică, deoarece comisiile de specialitate, formate din profesori universitari şi nu numai, au considerat că filtrele de aer pentru autoturisme, inventate de el, sunt valoroase. Puţini au astfel de şanse, dar se pare că, spre deosebire de alţi inventatori români, Corneliu şi-a ales bine domeniul, cel auto, în care a reuşit să revoluţioneze filtrele de aer.  Şi totul a pornit de la un concurs de meserii, pe vremea când Corneliu era elev la o şcoală profesională din Deva.

Cum te-ai simţit atunci, în postura de „Cetăţean de Onoare“ al municipiului Deva?
Anul 1995 a fost cel mai bun din viaţa mea. Aveam 17 ani şi în acel an, am primit vreo şapte diplome, bani, o excursie în Grecia, oferită de Ministerul Tineretului. Nu prea conştientizam eu importanţa diplomei de „Cetăţean de Onoare“, dar am fost uimit de recunoaşterea meritelor mele. Este adevărat că, la concursul naţional de meserii am avut o lucrare foarte bună, atât teoretică, cât şi practică. Îmi aduc aminte că, la proba practică, a trebuit să montăm o pompă de injecţie. Eu am terminat-o în 14 minute, iar următorul clasat, în 40 de minute. Ceilalţi elevi participanţi la concursul pe meserii nici nu au reuşit să ducă proba până la capăt. Au asamblat piesa în proporţie de 70-80 la sută. Eram, pe vremea aceea, în anul doi de profesională, iar diploma de „Cetăţean de Onoare“ al municipiului Deva am obţinut-o, pentru că am fost cel mai bun din ţară, în meseria mea.

Dar cum ai ajuns la acest concurs, care ţi-a deschis apoi alte orizonturi?
Pasiunea pentru mecanică o aveam de tânăr. Mai reparam câte o bicicletă, prin curte, mai meşteream la altele. Abia, când am ajuns la şcoala profesională, unde am avut norocul de a avea profesori foarte buni şi dedicaţi, am început să mă desfăşor. La prima teză de la mecanică, peste 60 la sută din clasă au luat nota 4. Eu am luat 9, deoarece am un scris foarte urât şi nu mi-am înţeles nici eu notiţele, aşa că am învăţat greşit. Dacă nu era acest amănunt, luam nota 10. De atunci, de la prima teză, profesorii au văzut aplecarea mea spre mecanică şi m-au selectat pentru a reprezenta şcoala la concursuri.

Filtrul de aer pentru autovehicule este prima ta invenţie?
Prima înscrisă la OSIM. Fiecare om inventează câte ceva, nu? Şi, să-ţi îmbunătăţeşti unele aparate sau sisteme din casă, se cheamă tot inovaţii. Dacă demontam ceva, nu-mi rămâneau piese, aşa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor. Din contră, mai puneam ceva în plus, cu scopul de a îmbunătăţi lucrurile, să fie mai fiabile.

Şi, de unde până unde, o invenţie în domeniul auto?
Cum să vă spun, în condiţiile actuale, şi dacă ţinem cont de faptul că sunt doar un student, care nu are în spate susţinerea unui institut de cercetări sau unui grup de cercetători, era unica invenţie pe care o puteam realiza singur, cu mâinile mele, pe baza cercetărilor, testelor şi proiectelor, prin propriile forţe şi fără sponsori.

De când ai început să lucrezi la invenţia ta?
În anul 2000, mi-am făcut un filtru de aer la maşina mea, ca să consume mai puţin carburant. În doi ani, am testat-o, să văd dacă mi se adeveresc principiile şi dacă proiectul meu este şi folositor. Rezultatele au fost bune. Am redus consumul maşinii, cu 10-15 la sută. Din 2002, am început să desenez filtrele şi să le clasific, după de funcţionalitate, de cum este aşezat în compartimentul motor, de dimensiunile de gabarit etc. Au rezultat şapte categorii de filtre de aer, fiecare cu particularităţile ei. Apoi, în decursul a trei-patru ani a trebuit să fac mai multe modele, ca să pot exprima principiul de funcţionare, pentru că, de la desen până la piesa finită, este o oarecare diferenţă, şi exista riscul ca piesa gândită de mine să nu se poată realiza. Degeaba le desenez eu pe hârtie, dacă strungarul sau frezorul nu poate face prelucrarea desenată de mine, ori nu există echipamentul necesar pentru realizarea acelei piese.

Când ai început să-ţi testezi invenţia?
Odată cu intrarea mea la Facultatea de Inginerie mecanică din Hunedoara, când am avut şansa de a participa la tot felul de sesiuni ştiinţifice, unde principiile mele au fost dezbătute de profesori specializaţi în acest domeniu. Am avut şansa de a participa, în 2007, la Salonul de Inventică pentru Tineret, la Bucureşti. Era prima mea participare şi am obţinut doar locul doi, după Universitatea Politehnică Braşov, care are în spate ani grei de experienţă, profesori renumiţi şi laboratoare de cercetare. Oricum, am fost singurul participant la acest concurs, care a primit o sponsorizare de la Institutul Naţional de Maşini Agricole pentru înaintarea unei cereri de brevet. Au apreciat invenţia mea şi m-au ajutat să fac primul pas spre brevetarea ei.

Apoi, ce a urmat?
Prima mea participare la un salon de inventică internaţional, Salonul „Inventika“ din România, în 2008, unde am luat medalia de aur. Au fost şapte sau opt ţări participante şi am fost impresionat, pentru că invenţia mea „Filtru supraaspirant inversat” a fost apreciată de un juriu internaţional. Au urmat apoi Salonul Eureka-Bruxelles şi cel de la Geneva.

Corneliu are 31 de ani şi se pare că, deocamdată, s-a căsătorit cu ştiinţa şi cercetarea. Mi-a mărturisit că este greu de suportat, pentru că, în momentul în care îi vine câte o idee trebuie să o scrie imediat. Apoi, studiul. Tot timpul cu nasul în cărţi, simpozioane, sesiuni şi workshop-uri naţionale şi internaţionale. Aşa că, toate la timpul lor. Acum este vremea invenţiilor. M-a bucurat când am auzit că nu vrea să-şi vândă invenţia atât de premiată. Este hotărât să o producă, în serie, chiar el. Se gândeşte cu mult curaj, la viitor, şi la o mică fabrică în care să producă filtre de aer pentru toţi cei care vor să consume cu 15 la sută mai puţin combustibil. Aşa că, să-i ţinem pumnii strânşi a victorie tânărului inventator devean şi să auzim numai de bine…

Publicat in: Interviu


Comentarii (1)

Trackback URL | Comments RSS Feed

  1. HIM spune:

    felicitari tinarului destept din Deva.

    sper sa poata sa fructifice pentru el inventia si alte idei, sa nu se lase pacalit sau cumparat de tot felul de concerne de sclavi.

    succes!

Scrie un comentariu

Protected by Webpro.ro
Citește articolul precedent:
Comasarea şcolilor, semn rău…

Cu ceva timp în urmă, deputatul liberal Bogdan Ţîmpău mi-a trimis un filmuleţ legat de involuţia demografică. Filmul, documentar, evident,...

Prostituată dovedită

O sătmăreancă de 33 de ani s-a ales cu dosar penal şi riscă închisoarea. Rita S. a fost depistată de...

Gura lumii

Vorbesc gurile rele că o doamnă patroană din municipiul cu cetate i-a obligat pe unii dintre salariaţii săi să facă...

Închide